Contactați-ne: (373) 22 221970

Cartea Verde

Regulamentul General al Consiliului Birourilor

CONSILIUL BIROURILOR                                                                                                                                             COUNCIL OF BUREAUX

Regulamentul General al Consiliului Birourilor

Preambul

(1) Având în vedere că în anul 1949 Grupul de Lucru pentru Transport rutier al Comitetului pentru transport terestru al Comisiei Economice a Naţiunilor Unite  pentru Europa a trimis guvernelor statelor membre o recomandare[1] prin care le invita să ceară Asigurătorilor ce acoperă riscurile de răspundere civilă ca urmare a utilizării vehiculelor să încheie acorduri pentru stabilirea unor prevederi practice şi uniforme pentru a permite automobiliştilor să fie asiguraţi corespunzător atunci când intră în ţările în care asigurarea împotriva unor astfel de riscuri este obligatorie.

(2) Având în vedere că această recomandare a hotărât ca introducerea unui document de asigurare uniform ar fi cea mai bună modalitate de a atinge acest scop şi a stabilit principiile de bazǎ ale acordurilor ce urmează a fi încheiate între Asigurătorii din diferite ţǎri.

(3) Având în vedere cǎ Acordul Inter Birouri, al cărui text a fost adoptat în luna noiembrie 1951 de reprezentanţii Asigurătorilor din statele care, la acea vreme, au răspuns favorabil la recomandări, a stat la baza relaţiilor dintre aceşti Asigurători.

(4) Având în vedere cǎ :

(a) scopul sistemului, cunoscut în mod comun ca „Sistemul Carte Verde” a fost acela de a facilita circulaţia internaţionalǎ a autovehiculelor prin permiterea asigurării riscurilor de răspundere civilǎ ce decurg din folosirea acestora, pentru a îndeplini criteriile impuse de ţările vizitate şi, în cazul în care se produc accidente, sǎ garanteze despăgubirea pǎrţilor prejudiciate în conformitate cu legislaţia naţionalǎ  şi regulamentele acelei ţǎri;

(b) cartea de asigurare auto internaţională („Carte Verde”), care este recunoscută oficial de autorităţile guvernamentale ale statelor care adoptǎ Recomandările Naţiunilor Unite, reprezintă în fiecare ţarǎ vizitatǎ dovada asigurării obligatorii de răspundere civilǎ ce decurge din folosirea autovehiculelor descrise;

(c) în fiecare stat membru s-a înfiinţat şi aprobat în mod oficial un Birou naţional  care  sǎ acorde o dublǎ garanţie faţă de:

- Guvernul sǎu cǎ Asigurătorul străin se va supune legii aplicabile în acea ţarǎ şi va despăgubi părţile prejudiciate în limitele prevăzute de lege,

- Biroul ţǎrii vizitate pentru angajamentul Asigurătorului membru că acesta acoperă răspunderea civilǎ a autovehiculului implicat în accident;

(d) Ca o consecinţǎ a acestui mandat dublu non-profit asumat, se cere fiecărui Birou sǎ aibă propriile sale structuri financiare bazate pe solidaritatea Asigurătorilor autorizaţi să încheie asigurarea obligatorie de răspundere civilă a autovehiculelor ce operează pe piaţa naţionalǎ care sǎ-i permită sǎ-şi îndeplinească obligaţiile ce decurg din acordurile între el şi alte Birouri.

(5) Având în vedere că:

(a) unele state, pentru a facilita mai mult traficul rutier internaţional, au renunţat la verificarea Carţilor Verzi la trecerea frontierei lor, în baza acordurilor semnate între Birourilor lor, în esenţǎ bazându-se pe înmatricularea vehiculelor;

(b) prin Directiva sa din 24 aprilie 1972[2] Consiliul Comunităţilor Europene a propus Birourilor statelor membre sǎ încheie astfel de acorduri; acest acord, cunoscut sub denumirea de Acordul Suplimentar Inter Birouri, a fost semnat în 16 octombrie 1972;

(c) acordurile următoare, bazate pe acelaşi principiu, au permis Birourilor altor ţǎri sǎ devină membre; şi aceste acorduri au fost adunate într-un singur document semnat în 15 martie 1991 şi denumit Acordul Multilateral de Garanţie;

(6) Având în vedere cǎ în prezent este de dorit sǎ se încorporeze într-un document toate prevederile ce guvernează relaţiile dintre Birouri, Consiliul Birourilor, la  Adunarea Generalǎ care a avut loc la  Rethymno (Creta) în data de 30 mai 2002 a adoptat următorul Regulament General.

(7) Avand în vedere că Adunarea Generală de la Lisabona (Portugalia) a ratificat, la data de 29 mai 2008, actualizările care au fost făcute la Regulamentul General si care sunt relaţionate mai mult cu aplicarea Directivei a 5-a a Asigurărilor Auto (Directiva 2005-14-EC din 11 mai 2005).

SECȚIUNEA I REGULI GENERALE (PREVEDERI OBLIGATORII)

Articolul 1 Scop

Scopul acestui Regulament General este acela de a guverna relaţiile reciproce dintre Birourile Naţionale ale Asigurătorilor în contextul introducerii prevederilor Recomandării nr. 5 adoptatǎ în data de 25 ianuarie 1949 de Grupul de lucru pentru transportul rutier al Comitetului pentru transport terestru al Comisiei Economice Europene a Uniunii Europene înlocuitǎ prin Anexa 2 a Rezoluţiei Consolidate Revizuite asupra facilitării transportului rutier (R.E.4) adoptatǎ de Comitetul pentru transport terestru la cea de a 66-a sesiune ce a avut loc în perioada de 17 – 19 februarie 2004, în versiunea sa actualǎ (denumitǎ în continuare ”Recomandarea nr.5).

Articolul 2 Definiţii

În scopul aplicării acestui Regulament General, următoarele cuvinte şi expresii vor avea înţelesul atribuit lor prin prezentul document şi nu altul:

1. „Biroul Naţional al Asigurătorilor”  (denumit în continuare „Birou”): înseamnă organizaţia profesională care este membrǎ a Consiliului Birourilor şi care a fost constituitǎ conform Recomandării nr.5 în ţara în care este stabilit;

2. „Asigurător” înseamnă orice societate autorizatǎ sǎ practice asigurarea obligatorie de răspundere civilǎ faţǎ de terţi ce decurge din utilizarea autovehiculelor;

3. „Membru”: înseamnă orice asigurător care este membru al unui Birou;

4. „Corespondent”: înseamnă orice asigurător sau altă persoană numită de unul sau mai mulţi asigurători, cu aprobarea Biroului ţării în care persoana este stabilită, pentru a gestiona şi a lichida cererile de despăgubire făcute în urma accidentelor care s-au produs în acea ţară şi care implică vehicule pentru care asigurătorul sau asigurătorii în cauză au eliberat o poliţă de asigurare.

5. „Vehicul”: înseamnă orice autovehicul desemnat pentru cǎlǎtorie terestrǎ şi propulsat prin putere mecanicǎ, dar care nu merge pe şine, precum şi orice remorcǎ, cuplatǎ sau nu, dar numai acolo unde autovehiculul sau remorca  face obiectul asigurării obligatorii în ţara în care este folositǎ;

6. „Accident”: înseamnă orice eveniment care cauzează pagubă sau vătămare ce pot cădea sub acoperirea asigurării obligatorii de răspundere civilǎ faţǎ de terţi ce decurge din utilizarea autovehiculelor, conform legii ţării în care se produce;

7. „Partea vǎtǎmatǎ”: înseamnă orice persoanǎ îndreptǎţitǎ sǎ pretindă despăgubire pentru orice pierdere (pagubǎ) sau vătămare cauzatǎ de un vehicul;

8. „Cerere de despăgubire (reclamaţie)”: înseamnă orice cerere sau mai multe cereri prezentate de o parte vǎtǎmatǎ în urma aceluiaşi accident;

9. „Poliţă de asigurare”: înseamnă un contract de asigurare obligatorie eliberat de un membru, ce acoperă răspunderea civilǎ ce decurge din utilizarea unui vehicul;

10. „Asigurat”: înseamnă orice persoanǎ a cărei răspundere civilǎ faţǎ de terţi este acoperitǎ printr-o poliţǎ de asigurare;

11. „Carte Verde”: înseamnă certificatul internaţional de asigurare auto care este conform cu oricare dintre modelele aprobate de către Consiliul Birourilor;

12. «Consiliul Birourilor»: înseamnă organizaţia de care trebuie sǎ aparţină toate Birourile şi care este responsabilǎ pentru administrarea şi activitatea sistemului de asigurare internaţionalǎ auto de răspundere civilǎ (cunoscut sub denumirea de „Sistemul Carte Verde”).

Articolul 3 Gestionarea daunelor

1. Atunci când este informat despre un accident ce s-a produs pe teritoriul ţǎrii pentru care el are competenţǎ, care implicǎ un vehicul din altǎ ţarǎ, Biroul, fǎrǎ a aştepta o cerere formalǎ de despăgubire, va începe sǎ investigheze circumstanţele producerii accidentului. El va înştiinţa cât mai curând posibil asigurătorul care a eliberat Cartea Verde sau Poliţa de asigurare sau, dacǎ este cazul, va aviza Biroul interesat despre orice astfel de accident. Orice omisiune de a face acest lucru nu va fi totuşi reţinută împotriva lui.

Dacă, în cursul acestei investigaţii, Biroul constată că asigurătorul vehiculului implicat  în accident este identificat şi că a fost nominalizat un corespondent al acestui asigurător în conformitate cu prevederile din Articolul 4, el va trimite cu promptitudine această informaţie corespondentului pentru continuarea acţiunii.

2. La primirea unei cereri de despăgubire ca urmare a unui accident, în condiţiile descrise mai sus, dacă a fost nominalizat un corespondent al asigurătorului, Biroul va trimite cu promptitudine cererea corespondentului astfel încât aceasta să fie gestionată şi lichidată în conformitate  cu prevederile Articolului 4. Dacă nu există un corespondent nominalizat, Biroul va aviza imediat asigurătorul care a eliberat Cartea Verde sau Poliţa de asigurare sau, dacǎ este cazul, Biroul interesat despre faptul cǎ a primit o cerere de despăgubire şi cǎ el va gestiona aceastǎ cerere sau o va da spre gestionare unui agent a cărui identitate o va notifica.

3. Biroul este autorizat sǎ lichideze orice cerere de despăgubire pe cale amiabilǎ sau sǎ accepte primirea oricărui act procesual judiciar sau extrajudiciar ce poate implica plata despăgubirilor.

4. Toate cererile de despăgubire vor fi gestionate de Birou, cu autonomie deplină, în conformitate cu prevederile legale şi regulamentele aplicabile în ţara producerii accidentului cu privire la răspundere, despăgubirea pǎrţilor vătămate şi asigurarea obligatorie, în cel mai avantajos mod pentru asigurătorul care a eliberat Cartea Verde sau Poliţa de asigurare sau, dacǎ este cazul, în folosul Biroului interesat.

Biroul va avea competenţă exclusivă în toate problemele de interpretare a legii aplicabile în ţara în care s-a produs accidentul (chiar şi atunci când se referă la prevederile legale ce se aplică în altă ţară) şi în plata daunei. Respectând ultima prevedere, Biroul, la cerere expresǎ, va informa asigurătorul sau Biroul interesat înainte de a lua hotărârea finalǎ.

5. Totuşi, când regularizarea intenţionată depăşeşte condiţiile sau limitele aplicabile conform legii asigurării obligatorii de răspundere civilǎ auto faţǎ de terţi în vigoare în ţara în care s-a produs accidentul, totul fiind acoperit prin Poliţa de asigurare, Biroul se va consulta cu asigurătorul cu privire la partea din daunǎ care depăşeşte acele condiţii sau limite. Nu se cere consimţământul asigurătorului dacǎ legea aplicabilǎ impune Biroului obligaţia de a lua în considerare garanţiile contractuale ce depăşesc astfel de limite şi condiţii prevăzute de legea asigurării obligatorii de răspundere civilǎ faţǎ de terţi ce decurge din utilizarea autovehiculelor din ţara în care s-a produs accidentul.

6. Un Birou nu poate din proprie iniţiativă sau fără consimţământul scris al asigurătorului sau al Biroului interesat să încredinţeze rezolvarea cererii de despăgubire unui agent care este interesat din punct de vedere financiar în acea reclamaţie în virtutea vreunei obligaţii contractuale. Dacǎ el va încredinţa reclamaţia, fǎrǎ a avea un astfel de consimţământ, dreptul sǎu de recuperare va fi limitat la jumătate din suma recuperabilǎ în caz contrar.

Articolul 4 Corespondenţii

1. Supus oricărui acord contrar care să-l lege de alte Birouri şi/sau legat de vreo prevedere naţională legală sau de vreo reglementare, fiecare Birou va stabili condiţiile în care va acorda, va refuza sau va retrage nominalizarea sa pentru corespondenţii stabiliţi în ţara pentru care are competenţă.

Cu toate acestea, nominalizarea va fi acordată automat atunci când va fi cerută în numele unui membru al unui alt Birou pentru orice unitate a acestui membru stabilită în ţara Biroului care a primit cererea, cu condiţia ca această unitate să fie autorizată să practice asigurarea de răspundere civilă auto.

2. Birourile din statele membre ale Comunităţii Economice Europene se obligă ca, atunci când primesc o astfel de solicitare, să nominalizeze în calitate de corespondenţi în ţara lor reprezentanţii de despăgubire deja numiţi de asigurătorii celorlalte state membre conform cu Directiva 200/26/EEC. Această aprobare nu poate fi retrasă atâta vreme cât corespondentul respectiv îşi păstrează calitatea de reprezentant pentru reclamaţii conform Directivei amintite numai dacă nu încalcă în mod serios obligaţiile sale prevăzute de acest articol.

3. Numai un Birou va avea autoritatea, la cererea unuia dintre membrii săi, de a trimite unui alt Birou o cerere pentru nominalizarea unui corespondent stabilit în ţara acelui Birou. Această solicitarea va fi trimisă prin fax sau e-mail şi susţinută cu dovada că acel corespondent propus acceptă nominalizarea cerută.

Biroul interesat va acorda sau va refuza nominalizarea cerută în termen de 3 luni de la data primirii solicitării şi va aduce la cunoştinţa Biroului care a făcut cererea, precum şi corespondentului interesat hotărârea sa şi data de la care aceasta va intra în vigoare. În cazul în care – în termenul stabilit – nu se primeşte nici un răspuns, se va considera că cererea a fost acceptată şi că nominalizarea va intra în vigoare la expirarea acelei perioade.

4. Corespondentul va gestiona toate cererile de despăgubire în conformitate cu prevederile legale sau cu reglementările aplicabile în ţara în care s-a produs accidentul cu privire la răspundere, despăgubirea părţilor vătămate şi la asigurarea auto obligatorie, în numele Biroului care l-a nominalizat şi în numele asigurătorului care a cerut nominalizarea sa. Cererile de despăgubire sunt cele făcute ca urmare a accidentelor produse în acea ţară şi care implică vehicule asigurate de asigurătorul care a cerut nominalizarea.

Când regularizarea intenţionată depăşeşte condiţiile sau limitele aplicabile conform legii asigurării obligatorii de răspundere civilǎ auto faţǎ de terţi aplicabilă în ţara în care s-a produs accidentul totul fiind acoperit prin Poliţa de asigurare, corespondentul trebuie să îndeplinească prevederile stabilite în Articolul 3.5.

5. Biroul care îşi dǎ acordul sǎu faţă de un corespondent îl recunoaşte ca fiind competent în exclusivitate  sǎ gestioneze şi sǎ lichideze daunele în numele Biroului şi pe socoteala asigurătorului care a cerut nominalizarea lui. Biroul va informa părţile vătămate despre această competenţă şi va trimite corespondentului orice avizări legate de astfel de daune. Totuşi, poate oricând şi fără nici o obligaţie de a-şi justifica decizia, să preia gestionarea şi plata unei daune de la un corespondent.

6. Dacǎ, din orice motiv, Biroul care a dat nominalizarea este solicitat sǎ despăgubească vreuna din părţile vătămate în locul corespondentului, el va recupera direct de la Biroul prin care a fost trimisǎ solicitarea pentru nominalizare, în conformitate cu condiţiile stabilite în Articolului 5.

7. Condiţionat de respectarea prevederilor Articolului 4.4, corespondentul este liber sǎ convină cu asigurătorul care a solicitat nominalizarea sa, condiţiile de rambursare a sumelor plătite pǎrţilor vătămate şi metoda de calcul a taxelor sale de gestiune. Totuşi, cele convenite nu vor fi obligatorii pentru nici  un Birou.

Dacǎ un corespondent nu poate obţine, conform condiţiilor stabilite în Articolul 4.4, rambursarea plăţilor pe care le-a făcut în avans în numele asigurătorului care a solicitat nominalizarea sa, el va recupera suma respectivă de la Biroul care l-a nominalizat. Acesta din urmă, va recupera, după aceea, suma respectivă de la Biroul al cărui membru este asigurătorul în cauză, în conformitate cu prevederile Articolului 5.

8. Când un Birou este informat că unul dintre membrii săi a decis să renunţe la un corespondent, el va înştiinţa imediat Biroul care l-a nominalizat. Acesta din urmă va avea libertatea de a stabili data la care nominalizarea va înceta.

Atunci când un Birou care a acordat nominalizarea unui corespondent hotărăşte să revoce aprobarea sau când este informat că un corespondent doreşte să i se retragă nominalizarea, el va informa imediat Biroul care a trimis solicitarea pentru nominalizarea corespondentului. De asemenea, va informa Biroul despre data revocării efective a nominalizării sau data la care aprobarea sa va înceta să mai fie valabilă.

Articolul 5 Condiţii de rambursare

1. Când un Birou, sau agentul pe care l-a numit, a lichidat toate pretenţiile de despăgubire  făcute ca urmare a aceluiaşi accident, va trimite, într-o perioadǎ de maximum un an de la data ultimei plăţi făcute în favoarea unei pǎrţi vătămate, prin fax sau e-mail, către membrul Biroului care a eliberat Cartea Verde sau Poliţa de asigurare sau, dacǎ este cazul, către Biroul interesat, o cerere pentru rambursare specificând următoarele:

1.1. sumele plătite ca despăgubire pǎrţilor vătămate fie ca plată pe cale amiabilǎ, fie ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti;

1.2. sumele plătite pentru servicii externe în gestionarea şi lichidarea fiecărei pretenţii de despăgubire şi toate costurile speciale ce au fost suportate pentru o acţiune judiciară care ar fi fost plătite, în circumstanţe similare, de orice asigurător înfiinţat în ţara în care s-a produs accidentul;

1.3. o taxǎ de gestionare pentru a acoperi toate celelalte cheltuieli calculate conform regulilor aprobate de  Consiliului Birourilor.

Când cererile de despăgubire ce decurg din acelaşi accident sunt lichidate fără a se plăti nicio despăgubire, se pot pretinde sumele precizate la pct. 5.1.2 de mai sus şi taxa minimă de gestiune fixată de Consiliul Birourilor în conformitate cu pct 5.1.3 de mai sus.

2. Cererea de rambursare va specifica cǎ sumele datorate sunt plătibile în ţara şi în moneda naţionalǎ a beneficiarului, fǎrǎ taxe, în termen de două luni de la data cererii şi cǎ, la expirarea acestei perioade, se vor aplica de plin drept penalităţi de întârziere de 12% pe an la suma datorată calculate de la data cererii până la data primirii remiterii de către banca beneficiarului.

Cererea de rambursare mai poate sǎ specifice şi cǎ sumele exprimate în moneda naţionalǎ sunt plătibile în EURO, la rata de schimb oficialǎ din ţara Biroului solicitant valabilǎ la data cererii

3. Cererile de rambursare nu vor include, în nici o circumstanţǎ, plǎţi pentru amenzi, cauţiuni sau alte penalităţi financiare impuse Asiguratului care nu sunt acoperite prin legea asigurării obligatorii de răspundere civilǎ faţǎ de terţi ce decurge din utilizarea vehiculelor din ţara producerii accidentului.

4. Se vor trimite la cerere, dar fǎrǎ a întârzia rambursarea, documente justificative, inclusiv dovada obiectivǎ cǎ despăgubirea datoratǎ pǎrţii vătămate a fost plǎtitǎ.

5. Rambursarea tuturor sumelor precizate în Articolele 5.1.1. şi 5.1.2 de mai sus poate fi cerută în conformitate cu condiţiile stabilite în acest articol cu toate că se poate ca Biroul să nu fi plătit toate pretenţiile de despăgubire ce s-au formulat ca urmare a aceluiaşi accident. Taxa de gestionare precizată în Articolul 5.1.3 de mai sus  poate şi ea să fie cerută dacă suma principală care face obiectul rambursării depăşeşte suma fixată de Consiliul Birourilor.

6. Dacă, după lichidarea unei cereri de rambursare, cazul se redeschide sau se face o altǎ cerere de despăgubire pentru pagube rezultând din acelaşi accident, soldul taxei de gestionare, dacǎ este vreunul, va fi calculat în conformitate cu prevederile în vigoare la data la care se prezintă cererea de rambursare pentru cazul redeschis sau pentru noua cerere de despăgubire.

7. Acolo unde nu a fost prezentată nici o cerere de despăgubire dintr-un accident, nu poate fi pretinsă nici o taxă de gestiune.

Articolul 6 Obligaţia de garanţie

1. Fiecare Birou garantează cǎ membrii săi vor rambursa orice sumă cerută în conformitate cu prevederile articolului 5 de către Biroul ţǎrii în care s-a produs accidentul sau de către agentul pe care l-a  numit în acest scop.

Dacǎ un membru nu face plata cerutǎ în termenul de două luni prevăzut în Articolul 5, Biroul de care aparţine acest membru va face el însuşi rambursarea conform condiţiilor descrise, după primirea unei chemări în garanţie făcutǎ de biroul ţării în care s-a  produs accidentul sau de agentul care a fost numit in acest scop.

Biroul garant va face plata în termen de o lunǎ de zile. La expirarea acestui termen, se vor datora de plin drept penalitati de întârziere de 12% pe an la suma datorată, calculate de la data cererii de chemare în garanţie şi până la data primirii remiterii de către banca beneficiarului.

Chemarea în garanţie va fi fǎcutǎ prin fax sau e-mail într-o perioadă de 12 luni de la data trimiterii cererii de rambursare conform Articolului 5. La expirarea acestei perioade fără a prejudicia vreo penalitate de întârziere pentru care poate fi răspunzător, responsabilitatea Biroului garant va fi limitată la suma cerută de membrul său plus penalităţile de întârziere pe 12 luni calculată la o rată  a penalităţii de 12% pe an.

Nu va fi admisibilă nici o cerere de chemare în garanţie dacă aceasta va fi făcută mai târziu de doi ani după trimiterea cererii de rambursare.

2. Fiecare Birou garantează cǎ membri săi vor instrui corespondenţii a căror nominalizare au cerut-o pentru lichidarea daunelor în conformitate cu prevederile primului paragraf al Articolului 4.4 de mai sus şi va trimite acelor corespondenţi, sau Biroului ţǎrii în care s-a produs accidentul toate documentele cu privire la toate cererile de despăgubire ce le-au fost încredinţate.

SECŢIUNEA II REGULI SPECIFICE CE GUVERNEAZĂ RELAŢIILE CONTARCTUALE DINTRE BIROURI BAZATE PE CARTEA VERDE (PREVEDERI OPŢIONALE)

Prevederile acestei secţiuni se aplică acolo unde relaţiile contractuale dintre Birouri se bazează pe documentul Carte Verde.

Articolul 7 Eliberarea şi distribuirea cărţilor verzi

1. Fiecare Birou va fi responsabil pentru tipărirea Cărţilor Verzi sau va autoriza membrii săi să le tipărească.

2. Fiecare Birou va autoriza membrii săi să elibereze Cărţi Verzi asiguraţilor lor numai pentru vehicule înmatriculate în oricare din ţările pentru care are competenţă.

3. Orice membru poate fi autorizat de către Biroul său să elibereze cărţi verzi asiguraţilor săi în orice ţară în care nu există un Birou cu condiţia ca acel membru să fie stabilit în acea ţară. Această opţiune este limitată la vehiculele înmatriculate în ţara respectivă.

4. Toate Cărţile Verzi se consideră a fi valabile pentru cel puţin 15 zile de la data intrării în vigoare. În cazul în care o Carte Verde este eliberată pentru o perioadă mai mică, Biroul care a autorizat eliberarea Cărţilor Verzi va garanta faţă de Birourile din ţările pentru care este valabilă Cartea Verde acoperirea pentru o perioadă de 15 zile de la data începerii valabilităţii sale.

5. Dacă un acord semnat între două Birouri este reziliat conform articolului 16.3.5, toate Cărţile Verzi eliberate în numele său pentru utilizare pe teritoriile lor vor fi nule şi fără valoare îndată ce rezilierea devine efectivă.

6. Dacă un acord este reziliat sau suspendat prin aplicarea Articolului 16.3.6, perioada de valabilitate a Cărţilor Verzi eliberate în numele Birourilor interesate pentru utilizarea pe teritoriile lor, va fi determinată de Consiliul Birourilor.

Articolul 8 Confirmarea valabilităţii Cărţii Verzi

Oricare solicitare de confirmare a valabilităţii unei Cărţii Verzi identificate trimisă prin fax sau e-mail unui Birou de către Biroul ţării în care s-a produs accidentul sau de către oricare agent numit în acest scop, va primi un răspuns definitiv în termen de 3 luni de la cerere. În cazul în care nu se primeşte un răspuns, atunci la expirarea acestei perioade, Cartea Verde va fi considerată a fi valabilă.

Article 9 Cărţi Verzi false, neautorizate sau modificate ilegal

Orice Carte Verde prezentată într-o ţară pentru care este valabilă, pretinsă a fi eliberată sub autoritatea unui Birou va fi garantată de acel Birou, chiar dacă este falsă, neautorizată sau modificată  ilegal.

Cu toate acestea, garanţia Biroului nu se va aplica acolo unde Cartea Verde se referă la un vehicul care nu este înmatriculat legal în ţara acelui Birou, cu excepţia situaţiilor specificate în Articolul 7.3

SECŢIUNEA III REGULI SPECIFICE CE GUVERNEAZĂ RELAŢIILE CONTRACTUALE DINTRE BIROURI  BAZATE PE PREZUMŢIA DE ASIGURARE  (PREVEDERI OPŢIONALE)

Prevederile acestei secţiuni se aplică când relaţiile între Birouri sunt bazate pe prezumţia de  asigurare.

Articolul 10 Obligaţiile Birourilor

Birourile la care se aplică prevederile acestei secţiuni vor garanta, pe baze reciproce în totalitate, rambursarea tuturor sumelor plătibile conform acestui Regulament şi care provin din orice accident ce implică un vehicul staţionat în mod normal pe teritoriul statului pentru care fiecare dintre aceste Birouri are competenţă, fie că vehiculul este asigurat sau nu.

Articolul 11 Conceptul de staţionat în mod normal

1. Teritoriul statului în care vehiculul este staţionat în mod normal este determinat pe baza oricăruia dintre următoarele criterii:

1.1. teritoriul statului membru a cărui plăcuţă de înmatriculare permanentă sau temporară este purtată de vehicul;

1.2. acolo unde nu se cere înmatriculare pentru tipul de vehicul dar vehiculul poartă un tichet de asigurare, sau un semn distinctiv analog unei plăcuţe de înmatriculare, teritoriul statului în care tichetul de asigurare sau semnul au fost eliberate;

1.3. acolo unde nu se cere nici plăcuţă de înmatriculare, nici tichet de asigurare, nici semn distinctiv pentru anumite tipuri de vehicule, teritoriul statului în care este rezidentă permanent persoana care are în custodie vehiculul.

2. Dacă un vehicul ce trebuie să poarte plăcuţă de înmatriculare nu are plăcuţa sau plăcuţa nu corespunde sau nu mai corespunde autovehiculului şi acesta a fost implicat într-un accident, teritoriul în care s-a produs accidentul se consideră a fi, pentru gestionarea oricărei daune, teritoriul în care vehiculul este staţionat în mod normal.

Articolul 12 Excepţii

Prevederile acestei secţiuni nu se aplică la:

1. vehiculele înmatriculate în alte ţări decât ţările Birourilor care se supun prevederilor acestei secţiuni şi pentru care  o Carte Verde a fost eliberată de un membru al vreunuia dintre aceste Birouri. În cazul unui accident care implică un vehicul pentru care s-a eliberat o Carte Verde, Birourile interesate vor acţiona în conformitate cu regulile stabilite în Secţiunea II.

2. vehiculele care aparţin anumitor persoane, dacă statul în care sunt înmatriculate a desemnat în alte state o autoritate sau o organizaţie responsabilă pentru despăgubirea părţilor vătămate în conformitate cu condiţiile care prevalează în ţara în care s-a produs accidentul.

3. anumite tipuri de vehicule sau anumite vehicule ce poartă o plăcuţă de înmatriculare specială, a căror listă este determinată de fiecare stat membru şi comunicată celorlalte state membre şi Comisiei.

Lista vehiculelor la care se referă  Articolele 12.2 şi 12.3, precum şi lista autorităţilor sau organizaţiilor numite în alte state, va fi întocmită de fiecare stat şi comunicată Consiliului Birourilor de către Biroul statului respectiv.

Articolul 13 Confirmarea teritoriului în care un autovehicul este staţionat în mod normal

Oricărei cereri de confirmare a teritoriului în care este staţionat în mod normal un vehicul, trimisă prin fax sau e-mail unui Birou de către alt Birou al ţării în care s-a produs accidentul sau de către un agent numit în acest scop , i se va da un răspuns definitiv în termen de trei luni de la solicitare. În cazul în care nu se primeşte nici un răspuns, atunci la expirarea acestei perioade, se va considera a fi confirmarea faptului că vehiculul este staţionat în mod normal pe teritoriul acelui Birou.

Articolul 14 Durata garanţiei

Birourile pot limita durata de garanţie în conformitate cu Art. 10  pentru toate autovehiculele, pe baza unor acorduri reciproce, semnate cu alte birouri şi comunicate Consiliului Birourilor.

Articolul 15 Aplicarea unilaterală a garanţiei bazată pe prezumţia de asigurare

În afara prevederilor legale contrare, Birourile pot conveni asupra oricărei aplicări unilaterale a acestei secţiuni în contextul relaţiilor lor bilaterale.

SECŢIUNEA IV REGULI REGULI CE GUVERNEAZĂ ACORDURILE ÎNCHEIATE ÎNTRE

BIROURILE NAŢIONALE ALE ASIGURĂTORILOR (PREVEDERI OBLIGATORII)

Articolul 16 Acorduri bilaterale – condiţii

1. Birourile pot sǎ încheie între ele acorduri bilaterale prin care se obligǎ în contextul relaţiilor reciproce sǎ respecte prevederile obligatorii ale acestui Regulament General, precum şi prevederile opţionale conţinute în mod special în prezentul.

2. Astfel de acorduri vor fi semnate de Birourile contractante în 3 exemplare, fiecare dintre ele păstrând o copie. Cea de-a treia copie se va trimite Consiliului Birourilor care, după ce se va consulta cu părţile interesate, le va aduce la cunoştinţa data intrării în vigoare a acordului lor.

3. Astfel de acorduri vor include clauze care să prevadă:

3.1. Identificarea Birourilor contractante menţionând statutul lor ca membrii ai Consiliului Birourilor şi teritoriile pentru care ele au competenţǎ.

3.2. Obligaţia lor de a respecta prevederile obligatorii ale Regulamentului General;

3.3. Obligaţia lor de a respecta acele prevederi opţionale care au fost alese şi agreate de comun acord;

3.4. Autoritatea reciprocǎ acordatǎ de aceste Birouri, în numele lor şi în numele membrilor lor, de a lichida daunele pe cale amiabilǎ sau de a accepta procedura judiciară sau extrajudiciară ce poate duce la plata despăgubirilor ce rezultǎ din orice accidente care intră în aria de cuprindere şi scopul acestui Regulament General.

3.5. Durata nelimitatǎ a acestui acord, supusǎ dreptului fiecărui Birou contractant de a denunţa acordul cu o notă de reziliere de 12 luni notificatǎ simultan celeilalte pǎrţi şi Consiliului Birourilor.

3.6. Rezilierea automată sau suspendarea acestui acord dacă oricare dintre birourile contractante încetează sǎ fie membru al Consiliului Birourilor sau dacă i se suspendă calitatea de membru.

4. Un model al acestui acord este ataşat (Anexa III ).

Articolul 17 Excepţie

1. Prin derogare de la Articolul 16, Birourile statelor membre ale Comunităţii Economice Europene, în conformitate cu Articolul 2 al directivei europene din data de 24 aprilie 1972 (72/166/EEC), vor anunţa acceptarea lor reciprocǎ a acestui Regulament General printr-un acord multilateral a cărui datǎ de intrare în vigoare este fixatǎ de Comisia Uniunii Europene în colaborare cu Consiliul Birourilor.

2. Birourile din statele non membre ale Comunităţii Economice Europene pot sǎ se alăture acestui acord multilateral prin respectarea condiţiilor fixate de comitetul competent după cum este prevăzut în Statutul Consiliului Birourilor.

SECŢIUNEA V PROCEDURA DE MODIFICARE A REGULAMENTULUI GENERAL (PREVEDERI OBLIGATORII)

Articolul 18 Procedura

1. Orice modificare a acestui Regulament General intrǎ exclusiv în competenţa Adunării Generale a Consiliului Birourilor.

2. Prin derogare de la cele de mai sus,

(a) orice modificare adusǎ la prevederile stabilite în Secţiunea III intrǎ în competenţa exclusivǎ a comitetului aşa cum este prevăzut în Statutul Consiliului Birourilor. Ele sunt obligatorii pentru acele birouri care, deşi nu sunt membre ale acestui Comitet, au ales sǎ aplice Secţiunea III în relaţiile lor contractuale cu alte Birouri, şi 

(b) orice modificare adusă articolului 4.2 intră în competenţa exclusivă a Birourilor Comunităţii Economice Europene.

SECŢIUNEA VI Rezolvarea disputelor între Birouri (PREVEDERI OBLIGATORII)

Articolul 19 Rezolvarea disputelor între Birouri

Orice disputǎ ce rezultă din acest Regulament General sau este relaţionată cu acesta, se rezolvǎ prin mediere sau arbitraj.

Regulile medierii şi arbitrajului sunt tratate într-un regulament separat aprobat de către Adunarea Generală a Consiliului Birourilor.

SECŢIUNEA VII  INTRAREA ÎN VIGOARE (PREVEDERE OBLIGATORIE)

Articolul 20 Intrarea în vigoare

1. Prevederile actualului Regulament General vor intra în vigoare la data de 1 iulie 2008. La această dată, va înlocui versiunea Regulamentului General adoptat la Rethymno la data de 30 mai 2002.

2. Prin derogare de la Articolul 20.1, Articolul 11, Articolul 12.3 şi Articolul 14 intră în vigoare retrospectiv pentru accidentele ce au loc începând cu data de 11 iunie 2007.

ANEXE

Anexa I: Recomandarea Nr. 5

Anexa II: Directiva din 24 aprilie1972 (72/166/EEC)

Anexa III: Model de acord între Birouri

[1] Recomandarea Nr 5 adoptată în ianuarie 1949, înlocuită de Anexa1 a Hotărârii revizuite şi consolidate în legătura cu Facilitarea transportului rutier (R.E.4)  adoptată de Grupul de lucru asupra Transportului rutier al Comitetului de transport terestru al Comisiei Europene pentru Europa al Naţiunilor Unite, al cărui text este oferit de Anexa I

[2] Directiva Consiliului din  24 aprilie1972 (72/166/EEC) cu privire la aproximarea legilor Statelor Membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă în ceea ce priveşte folosirea autovehiculelor pentru întărirea obligaţiei de asigurare, al cărei text este oferit de Anexa II